Cand eram studenta, nu ezitam sa ma plimb prin magazinele second. Vedeam cate o poveste in fiecare rochie, in fiecare geanta. Atingand acele nestemate, ma umpleam cu energie. Mereu ma intrebau vanzatoarele daca vreau sa cumpar ceva. Raspundeam scurt: "Ma uit..." Nu eram la cumparaturi, eram intr-un sanctuar al mamei/bunicii/strabunicii... Cateodata, ochii si mainile mele se indragosteau de cate o geanta, o pereche de cercei, o rochie, o bluza... Visam minute in sir cu obiectul acela in maini, pana cand ma trezea un glas: "Vreti sa il cumparati? L-as lua eu, daca nu il cumparati..." Pentru a nu mi se fura povestea, scoteam banii din portofel si plecam zambitoare catre casa.
Cand port ceva vechi, ma simt pretioasa. :) Acum ptruzeci de ani, un croitor a dat nastere unei bluze; a fost a bunicii. Sunt mandra ca pot adapta ceva din timpurile de mult apuse, unei tinute actuale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu